În România, pe data de 21 Iulie 2019 a intrat în vigoare Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și spălarea banilor și finațarea terorismului, care transpune în legislația națională două directive europene, respectiv, Directiva (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului („Directiva 2015/849”) și Directiva (UE) 2016/2.258 a Consiliului din 6 decembrie 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte accesul autorităţilor fiscale la informaţii privind combaterea spălării banilor care abordează amenințarea reprezentată de spălarea banilor („Directiva 2016/2.258”).
Prin acest nou cadru legislativ, România se aliniază statelor membre ale Uniunii Europene în privința adoptării de măsuri specifice de atenuare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Măsurile adoptate de Uniunea Europeană în acest domeniu sunt armonizate cu recomandările Grupului de Acțiune Financiară (GAFI), care constituie principalul organism internațional în lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului.
Prin această legislație nouă se introduc o serie de prevederi speciale destinate organizatorilor de jocuri de noroc, iar de la intrarea lor în vigoare acestea trebuie să fie respectate și aplicate întocmai. Aceste reglementările speciale pentru activitatea de jocuri de noroc, sunt următoarele:
Definirea serviciilor de jocuri de noroc – orice serviciu care presupune o miză cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv în cele cu un element de abilitate, cum ar fi loteriile, jocurile de cazinou, jocurile de poker și pariurile, furnizate într-un sediu fizic sau prin orice fel de mijloace la distanță, pe cale electronică sau cu ajutorul oricărui alt tip de tehnologii care facilitează comunicarea și la solicitarea individuală a destinatarului serviciilor.
Stabilirea ca entități raportoare a furnizorilor de servicii de jocuri de noroc, iar din această postură derivă o serie de obligații:
- să transmită un raport pentru tranzacții suspecte exclusive Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor dacă acestea cunosc, suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că: bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni sau au legătură cu finanțarea terorismului; persoana sau împuternicitul / reprezentantul/mandatarul acesteia nu sunt cine pretind a fi; informațiile pe care entitatea raportoare le deține pot folosi pentru impunerea prevederilor legii; în orice alte situații sau cu privire la elemente care sunt de natură să ridice suspiciuni referitoare la caracterul, scopul economic sau motivația tranzacției, cum ar fi existența unor anomalii față de profilul clientului, precum și atunci când există indicii că datele deținute despre client ori beneficiarul real nu sunt reale sau de actualitate, iar clientul refuză să le actualizeze ori oferă explicații care nu sunt plauzibile.
- de a raporta către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor tranzacțiile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro;
- de a aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei în momentul colectării câștigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operațiune. Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției, entitatea raportoare aplică măsurile-standard de cunoaștere a clientelei, atunci când este informată despre valoarea tranzacției și când a stabilit că a fost atinsă limita minimă aplicabilă;
- să aplice măsurile suplimentare de cunoaștere a clientelei în toate situațiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, inclusiv în următoarele situații: în cazul relațiilor de afaceri și tranzacțiilor care implică personae din țări care nu aplică sau aplică insuficient standardele internaționale în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului sau care sunt cunoscute la nivel internațional ca fiind țări necooperante; în cazul relațiilor de correspondent cu instituții de credit și instituții financiare din alte state membre sau state terțe; în cazul tranzacțiilor sau relațiilor de afaceri cu persoanele expuse public sau cu clienți ai căror beneficiari reali sunt persoane expuse public, inclusiv pentru o perioadă de cel puțin 12 luni începând cu data de la care respectiva persoană nu mai ocupă o funcție publică importantă; în cazul persoanelor fizice sau juridice stabilite în țări terțe identificate de Comisia Europeană drept țări terțe cu grad înalt de risc; în cazurile prevăzute în reglementările sau instrucțiunile sectoriale emise de Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc.
Entitățile raportoare pot aplica măsuri de cunoaștere a clientelei ce decurg din activitățile externalizate, numai dacă le impun contractual conformarea la obligațiile legale în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și stabilesc mecanismele prin care se asigură de conformare. În aceste cazuri, entitățile raportoare rămân responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin potrivit prezentei legi și în cazurile în care nu aplică în mod direct măsuri de cunoaștere a clientelei.
Entitățile raportoare au obligația de a păstra în format letric sau în format electronic toate înregistrările obținute prin aplicarea acestor măsuri, cum ar fi copii ale documentelor de identificare, a monitorizărilor și verificărilor efectuate, inclusiv a informațiilor obținute prin mijloacele de identificare electronică necesare pentru respectarea cerințelor de cunoaștere privind clientela, pentru o perioadă de 5 ani, de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale. Entitățile raportoare păstrează documente justificative și evidențe ale tranzacțiilor, constând în fișe de cont sau corespondență comercială necesare pentru identificarea tranzacțiilor, inclusiv rezultatele oricărei analize efectuate în legătură cu clientul, de exemplu solicitările pentru a stabili istoricul și scopul tranzacțiilor complexe, neobișnuit de mari. Aceste documente pot fi originale sau copii admise în procedurile judiciare și trebuie păstrate pentru o perioadă de 5 ani, de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale. Atunci când se impune extinderea perioadei de păstrare a documentelor în scopul de a preveni, depista sau investiga activitățile de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, entitățile raportoare sunt obligate să prelungească termenele cu perioada indicată de autoritățile competente, fără ca această prelungire să poată depăși 5 ani. La expirarea perioadei de păstrare, entitățile raportoare au obligația de a șterge datele cu caracter personal, cu excepția situațiilor în care alte dispoziții legale impun păstrarea în continuare a datelor.
Datele cu caracter personal sunt prelucrate de entitățile raportoare pe baza acestei legi și cu respectarea legislației în vigoare privind prelucrarea datelor cu caracter personal doar în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului și nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu acest scop. Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri, cum ar fi cele comerciale.
Entitățile raportoare au obligația de a desemna una sau mai multe persoane care au responsabilități în aplicarea legii, cu precizarea naturii și limitelor responsabilităților încredințate, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, exclusive în format electronic, prin canalele puse la dispoziție de către acesta.
Entitățile raportoare stabilesc politici și norme interne, mecanisme de control intern și proceduri de administrare a riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, care include cel puțin următoarele elemente:
- măsuri aplicabile în materie de cunoaștere a clientelei;
- măsuri aplicabile în materie de raportare, păstrare a evidențelor și a tuturor documentelor conform cerințelor legii și de furnizare promptă a datelor la solicitarea autorităților competente;
- măsuri aplicabile în materie de control intern, evaluare și gestionare a riscurilor, managementul de conformitate și comunicare;
- măsuri aplicabile în materie de protecție a personalului propriu implicat în procesul de aplicare a acestor politici, împotriva oricăror amenințări ori acțiuni ostile sau discriminatorii;
- instruirea și evaluarea periodică a angajaților.
Entitățile raportoare care fac parte dintr-un grup au obligația să pună în aplicare, politici, proceduri și instruiri la nivel de grup, inclusiv politici de protecție a datelor și politici și proceduri privind schimbul de informații în cadrul grupului în scopul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, pe care le aplică și la nivelul sucursalelor și al filialelor deținute în proporție majoritară din statele membre și din țările terțe.
Includerea în cadrul național de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, care trebuie să:
- realizeze evaluări ale riscului de producere a acestor fenomene infracționale la nivel sectorial și, după caz, să emită reglementări sau instrucțiuni cu privire la factorii de risc și măsurile de contracarare și diminuare;
- întocmescă statistici privind eficacitatea măsurilor de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, în domeniul specific de activitate, care includ: date de măsurare a dimensiunii și a importanței sectorului care intră în domeniul de aplicare al legii, inclusiv numărul de entități și persoane, precum și importanța economică a acestui sector; date de măsurare a fazelor de raportare, de investigare și judiciare ale cadrului național de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv numărul de rapoarte privind tranzacții suspecte înaintate către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, acțiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor respective și, anual, numărul de cazuri investigate, numărul de persoane urmărite penal, numărul de persoane condamnate pentru infracțiuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, tipul de infracțiuni generatoare de bunuri supuse spălării banilor, în cazul în care aceste informații sunt disponibile, precum și valoarea în euro a bunurilor care au fost sechestrate sau confiscate; dacă sunt disponibile, date care indică numărul și procentajul de rapoarte care au ca urmare o investigație suplimentară, împreună cu raportul anual către entitățile raportoare în care sunt detaliate utilitatea și urmările rapoartelor pe care le-au prezentat; date privind numărul de cereri transfrontaliere de informații care au fost efectuate, primite, respinse parțial ori complet soluționate de către Oficiul Național de Prevenire șI Combatere a Spălării Banilor.
- transmită Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în format electronic, statisticile prevăzute, în forma stabilită de acesta. Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor asigură publicarea anuală a unei versiuni consolidate a statisticilor, pe pagina proprie de internet;
- supravegheze și controleze, în cadrul atribuțiilor de serviciu, a modului de aplicare a prevederilor legii de către entitățile raportoare care furnizează servicii de jocuri de noroc;
- informeze de îndată Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, după caz: atunci când, în exercitarea atribuțiilor specifice, descoperă fapte care ar putea avea legătură cu spălarea banilor sau cu finanțarea terorismului; cu privire la alte încălcări ale dispozițiilor legii cu impact semnificativ asupra expunerii la riscul de spălarea banilor și finanțarea terorismului, constatate conform atribuțiilor specifice.
În concluzie, modificările prezentate mai sus, precum și celelalte noutăți aduse de Legea nr. 129/2019 instituie obligații suplimentare pentru entitățile raportoare și au rolul de a adapta, dar și de a înăspri sistemul sancționator pentru prevenirea spălării banilor. Scopul final urmărit de legiuitor este asigurarea și consolidarea legislației interne de prevenire și combatere a spălării banilor, în conformitatate cu indicațiile organismelor internaționale în acest domeniu.
Nu în ultimul rând, rămâne de văzut când vor interveni schimbări în noua reglementare, având în vedere că România a transpus Directiva 2015/849 abia după doi ani de la împlinirea termenului limită de conformare (respectiv, 26 iunie 2017), iar această directivă a fost deja modificată printr-un nou act european, al cărui termen de transpunere în legislația internă este 10 ianuarie 2020.
